Italia detine cel mai mare numar de locatii aflate in Patrimoniul Unesco, 47 la numar. Cum sunt un fan al locurilor istorice, am decis ca un city break in Venezia este perfect. Ca intotdeauna am inceput campania de research pentru cazare si dupa cateva zile de explorat google-ul am decis ca cel mai bine este sa imi asez tabara in Mestre, mult mai ieftin si cu transportul in comun se ajunge foarte repede in Venezia. Cazare punctat, bilet de avion punctat mai aveam de asteptat data plecarii.
Dupa cateva saptamani de munca a venit si timpul relaxarii, care a inceput cu o trezire super matinala, ca de, avioanele mai ieftine pleaca inainte de rasaritul soarelui. Daca din Bucuresti am plecat pe 20 de grade la venezia erau 5 si ceata, e pentru a mia oara cand ma jur ca nu il mai ascult pe Busu.
Gazda noastra de pe airbnb a fost amabila si ne-a asteptat la aeroport (pentru 50 de euro), un drum de vreo 40 de minute, vreo 10 sa ne prezinte apartamentul si gata, incepe explorarea.
Cu un plan de bataie pregatit de acasa, incaltari comode si mai gros imbracat decat mi-as fi dorit am luat autobuzul catre Venezia. Ca in toate tarile civilizate transportul in comun soseste la ora stabilita si dupa un drum placut de 20 de minute am ajuns la intrarea in oras.
Daca pana acum eram hotarat sa urmez un plan bine conturat, ei bine am ales sa renunt si doar sa cutreier strazile la intamplare, am timp destul sa ma inghesui la cozi sa vizitez principalele puncte turistice.
Cu toate ca am citit numeroase articole despre turistii care fac mai mult rau decat bine orasului, nu mi-am inchipuit ca adevarul este mult mai trist. Absolut toate stradutele si aleile la toate orele din zi si din noapte sunt pur si simplu sufocate de valuri de turisti galagiosi. Sunt momente cand nu te poti opri sa vezi ceva ca te matura valul de oameni. Din pacate viata a devenit asa de scumpa incat locatarii au ales sa plece din oras si astfel multe case sunt acum in paragina, iar daca prinzi o vreme racoroasa si cu un pic de ceata cum am prins eu, prima impresie este cam trista.
Dar cum sunt o fire pozitiva de felul meu nu m-am lasat dovedit si am mers mai departe. O data trecut peste socul initial incepi sa vezi arhitectura splendida a caselor, strazile care merg in paralel sau trec peste canale mari sau mici de apa fac deliciul locului. E ciudat sa mergi toata ziua si sa nu auzi zgomotul masinilor, poate din cand in cand se mai aude motorul unei barci sau pe canalele mari ale barcilor "autobuz", in rest doar murmurul constant al oamenilor
Aproape toate casele de pe strazile mari au la parter magazine mai mult sau mai putin pline de kitsch-uri, celebrele tricouri cu atractiile turistice. magneti sau diferite obiecte fabricate din sticla de Murano.
Tot cascand gura la magazine, case sau mici bisericute am ajuns in piata San Marco, punctul cel mai cunsocut si vizitat din tot orasul. Daca pana acum am mers pe stradute si canale inguste, piata este exact opusul, o mare deschidere cu vedere la apa iar in rest este strajuita de cele mai importante cladiri din oras: Palatul Dogilor, Bazilica San Marco, Turnul cu ceas sau Biblioteca Nazionale Marciano. Toate cladirile au o istorie bogata si impresioneaza cu o arhitectura de exceptie. Ca si la Roma in Coloseum, aici in piata o sa auzi toate limbile pamantului, doar ca daca pe vremuri se adunau exploratori sau comercianti sa faca schimb de marfuri si cunostinte, azi turistii se lovesc in selfiestick-uri si se dueleaza in ceck-in-uri pe retele de socializare.
Am intrat si eu in acest joc al zilelor noastre, am rupt camera telefonului si facebook-ul dupa care m-am indreptat catre Basilica San Marco. La intrare parca eram in romania, nu aveti voie cu rucsac si genti, ok zic si ce fac cu ele? le las pe scari intreb eu? Raspunsul a fost rapid, dar halucinant, mergeti pe straduta alaturata pietei ( nu am retinut numele) si acolo este garderoba! Fara bagaje si mai usor de deplasat am intrat sa vizitam basilica. Ca peste tot in lumea civilizata ai voie sa faci poze in interior, atata timp cat nu folosesti blitz-ul. Ca toate marile biserici din Italia este spactaculoasa, construita cu mare migala si atentie la detalii. Inauntru se poate vedea si un muzeu cu diferite moaste si obiecte bisericesti, destul de interesant. Dar, punctul forte este urcatul pe acoperis, de unde se vede toata piata, si peste apa biserica San Giorgio Maggiore. Din nou aglomeratia strica o buna parte din experienta si pune rabdarea la incercare. Atentie ca biserica se viziteaza gratis, dar muzeul interior si urcatul pe acoperis se taxeaza, nu foarte scump dar se adauga la buget mai ales daca este de austeritate.
Odata terminata vizita am zis ca nu e experienta completa daca nu bem o cafea la una din terasele din piata. Mare greseala, nu sunt goale cu un motiv, deoarece o apa e 15 euro, un Pepsi 20 de euro, si nu sunt asa spectaculoase locatiile sa merite pretul. La 500 de metri mai jos am gasit un restaurant tot pe malul apei, cu aceeasi vedere catre insula San Giorgio Magiore si a canalului , care este strabatut constant de gondole, taxiuri pe apa dar si alte ambarcatiuni de diferite marimi. Mancarea... ce sa zic e loc si de mai bine, ok ca pret dar nu un curcubeu in cerul gurii. Din pacate, asta va fi o experienta traita in toate cele 3 zile petrecute in Venezia.
Cam asa am petrecut prima zi in orasul apelor.
A doua zi, cu energia refacuta am reluat descoperirea orasului. Primul punct a fost insula Giudecca, mult mai mica si mai putin circulata. Pe faleza gasesti restaurante mici, parca facute mai mult pentru locuitori, unde se poate lua un mic dejun onorabil.
Insula nu este foarte spectaculoasa dar pe ea se afla multe galerii de arta, care se pot vizita gratis. La capatul insulei am luat autobuzul pe apa catre micuta insula San Giorgio Maggiore. Punctul de atractie principal este o biserica ce poarta numele insulei sau invers, am sa studiez problema.
In interiorul basilicai se mai afla un muzeu de arta care poate fi vizitat gratis, insa punctul forte este clopotnita. Se poate urca in aceasta, contra unei taxe de 6 euro, dar merita. Panorama oferita asupra Veneziei si in mod special asupra pietei San Marco este splendida. Din nou rabdare pentru ca sunt foarte multi turisti si toti vor sa stea in acelasi loc.
Urmatorul pas a fost sa ma intorc pe insula mare in Piata San Marco si sa vizitez Palatul Dogilor. Similar la interior cu Vaticanul, opulenta si istorie la un loc, dar cu bun gust. Culmea ca nu au fost asa multi turisti ca pe strazi, asa ca am putut sa ma bucur in liniste de tur. In cadrul turului am trecut si pe celebrul Pod al Suspinelor, care m-a facut sa suspin de cat de supraapreciat este. Seamana mai mult cu un tunel si are cateva ferestre minuscule care dau catre canalul principal si cam atat.
In biletul platit mai intra si o vizita la Museul Correr, unde se pot admira diferite obiecte de arta dar si camerele, care sunt similare cu cele din Palatul Dogilor, ornate bogat cu picturi si tablouri.
Incepand sa se lase seara am plecat catre Podul Rialto cu gandul sa fac cateva poze la apus. Mare greseala, o data ca pe pod era full de turisti si a fost aproape imposibil sa fac cateva poze si doi am ales sa mananc la un restaurant in apropierea podului.
Mancarea in sine a fost ok, dar cantitatile mici iar nota a fost absolut fantastica, taxa de scaun, taxa de bacsis, taxa de frumusete si lista poate continua. Cu dezamagirea asta am incheiat si ziua a doua.
A venit si ultima zi in care am hotarat ca nu mai vreau sa vizitez nimic ci doar sa ma plimb si sa fac poze. Asa ca prima oprire Cannaregio, o zona linistita a orasului in care inca stau multi locuitori. Case colorate nu foarte bine intretinute cu cafenele mici si gelaterii la parter, dar si foarte multe ateliere mici, pline de artisti, podete peste tot si normal o biserica Madonna dell'Orto. O zona care merita vizitata, nu foarte aglomerata, mai ales in prima parte a zilei. Aici am simtit parca cel mai bine atmosfera Venetiei originale, cu comercianti mici si artisiti tineri, dornici de interactiune.
Restul zilei am intrat prin magazinele mai speciale si am cascat gura prin piata.
Cam asa am petrecut ultima zi in Orasul Apelor.
Cu ce am ramas din excursia asta? Un oras care trebuie vizitat, chiar daca nu este asa cum il prezinta tour operatorii, are farmecul lui si sigur amintiri frumoase sunt. Partea mai putin placuta, aglomeratia, mancarea scumpa si fada, in anumite portiuni parca esti in centrul vechi al Bucurestiului, cu cladiri monument lasate in paragina. Cu toate astea daca vreti sa mancati bine cautati restaurantele mai retrase sau cele cu mancare la pachet. Noi cel mai bine am mancat la Fried Land peCalle Fiori si gustos si ieftin. O plimbare cu gondola te lasa cu portofelul gol si din ce am vazut dureaza si foarte putin, dar se poat face plimbari pe apa cu "autobuzele" care au curse regulate si nu sunt nici aglomerate.
Multumesc celor care au avut rabdare sa citeasca pana la final si nu uitati butonul de subscribe, un like si share tot timpul ajuta. Pana data viitoare, va urez lumina buna!