Am o lista cu cateva orase in care se poate ajunge destul de usor cu masina si nu am apucat sa ajung, printre acestea este si Istanbul. Aflat la 750 de km de Bucuresti se ajunge relativ rapid si este si o destinatie ce merita pusa pe orice lista de calatorie.
Ca sa prindem si vreme frumoasa am ales sa mergem la sfarsitul lui Octombrie si a fost alegerea perfecta, cu temperaturi de 23-24 de grade pe timpul zilei, vremea este perfecta pentru plimbarile lungi. Plecarea a fost la prima ora si am avut norocul sa nu stam prea mult pe podul de la Ruse care mult, foarte mult timp se pare ca o sa fie in reparatii. Drumul prin Bulgaria a fost extrem de liber si bun in afara de ultimii 50 de km unde se lucreaza si poti sa te trezesti cu asfaltul raschetat in ultima clipa. Fiind toamna, o buna parte din drum am mers prin ceata, dar nefiind in sezon a fost liber si fara emotii asa ca ne-am putut delecta cu peisajul atunci cand soarele mai indeparta ceata.
Pana la vama cu Turcia am facut aproximativ patru ore si ca sa trecem a mai durat cam o ora. Nu era aglomerat dar te verifica foarte atent la acte si se miscau destul de incet. Tot drumul pana la Istanbul se face pe autostrada care este impecabila, fara politie si in mare parte are 4 benzi pe sens si este destul de libera. Distractia incepe cand te apropii de Itanbul, devine mai aglomerat, un pic mai haotic si asta strica putin din experienta, pentru ca nu mai ai timp ca sofer sa te bucuri de ceea ce vezi in jur.
Cazarea a fost la un hotel micut aflat chiar langa piata Taksim. Camerele ok, nu foarte noi destul de “curat” si cu parcare destul de ieftina, altfel este cam jale.
O data cazati, bagajele aruncate in camera, vezicile usurate am plecat in explorare, dar mai ales sa cautam ceva de mancare. Cum eram la doi pasi de Taksim asta a fost prima oprire. Cum am ajuns langa piata narile s-au dilatat de la toate shaormariile aflate pe margine si cum nu poti sa explorezi cu burta lipita am luat primul contact cu bucataria turceasca. Nu pot sa spun ca m-a dat pe spate shaorma, dar fata de cea de la noi nu are atea sosuri si contine mai multe legume. Papile gustative linistite am plecat pe strada cea mai aglomerata din oras, Istiklal. O mare de oamnei care din cand in cand fac loc tramvaiului rosu care strabate strada pe mijloc. Magazine cu firme pe care le vedem si la noi pe orice strada turistica pietonala din Europa dar si preturi similare. Sunt cofetarii, gelaterii, restaurante si un muzeu al figurilor de ceara cu o intrare cam piperata asa ca am renuntat. O data terminata strada am mers mai departe pana am ajuns langa podul Galata.
Avand parte de un apus frumos, am ales unul din restaurantele de pe chei si ne-am asezat la o masa de la ultimul etaj sa ne bucuram de peisaj pana soseste mancarea. Cu burta plina si o tona de poze pe aparat am plecat catre hotel pregatiti ca a doua zi sa dam peste cap pedometrul.
Dupa un mic dejun destul de sarac, pentru ca nu beau cafea am luat juniorii la o tura de Taksim pana fetele isi termina rutina de dimineata. Am prins piata aproape goala doar cei care faceau curat si spalau pe jos si cativa localnici in drum spre lucru probabil.
O data reuniti am luat un Uber catre prima destinatie Palatul Topkapi. Aproximatic 20 de minute mai tarziu, deh traficul nu te lasa sa te grabesti, ne-am dat jos la intrarea in Piata Sulthanamet. Pe vremuri in aceasta piata ovala se tineau curse de cai si ulterior dupa ce o cladire a ars toata zona a fost transformata in parc. Desi destul de devreme, zona era deja plina cu turisti din toate colturile lumii. La intrarea in curtea palatului am avut si parte de spectacolul oferit de vanzatorii de inghetata. Incet incet am ajuns si la palat unde am vazut prima oara diferentele de pret intre turisti si localnici. Pentru doi adulti si doi copii am platit 500 de lei, baietii fiind sub 10 ani nu au platit intrarea. Daca eram localnici ne-ar fi costat pana in 100 de lei, dar na visteria sultanului se goleseste si trebuie umpluta rapid.
Turul a inceput cu o expozite de vesminte traditionale. Expuse pe doua etaje am putut viziona haine purtate de Sultani, soldati, copii sau sotii de viziri. O varietate de culori, materiale si pietre pretioase arata o istorie bogata si tumultoasa a Imperiului Otoman.
Turul a continuat cu o expozite a trezoreriei unde sunt expuse arme, bijuterii si alte obiecte personale de mare valoare care au apartinut Sultanului sau diferitilor Viziri. Se spune ca lucrurile venite din Orient sunt chichoase si fara gust, dar ce am vazut aici sunt departe de aceasta impresie. Arme incrustate cu bijuterii si placate cu manere de aur, lantisoare si cercei din cele mai scumpe metale pretioase, minutios lucrate si extrem de elegante chiar si dupa standardele de azi. Vesela si obiectele personale, similar lucrate cu o atentie uriasa pe detalii, toate culorile si la fel materiale scumpe si fine. La un moment dat traseul ne-a scos pe un balcon cu o priveliste senzationala asupra orasului si a Bosforului.
Am continuat cu o plimbare prin curte si cu zona personala a Sultanului. Camere cu tavane bogat ornate cu aur, perdele lungi din matasuri fine si mobila lucrata de cei mai buni, tamplari. Trebuie sa recunosc ca ma asteptam la ceva mult mai puternic incarcat dar toate camerele sunt cu bun gust, culori atent alese si destul de “calduroase” nu par a fi ale unui Sultan mai mult ale unui Vizir.
Revenind in curtea principala am trecut la urmatoare expozitie, una cu ceasuri. Trebuie sa recunosc ca desi este doar o camera, aici vedem cel mai bine cum pe vremuri atentia catre detalii era la cel mai inalt nivel. De la ceasuri mici de buzunar pana le cele de pus pe perete, toare sunt impodobite cu pietre pretioase si mecanisme fine dar super complicate. Daca astazi toti avem un ceas fie la mana sau pe telefon, in urma cu 100 de ani orologiul era un simbol al bogatiei si al statului social.
La final am vizitat cea mai veche parte a castelui si cuprinde zona in care locuiau sotiile din haremul Sultanului si sclavii. Camere mici sau mari, bai comune sau individuale, sali unde se dadeau mici petreceri, arata atentia catre igiena si grija catre nevestele ce faceau parte din harem. Din punct de vedere arhitectural mie zona asta mi s-a parut cea mai interesanta datorita arhitecturii in stil clasic turcesc. Restul constructiilor fiind mai noi au o oarecare influenta vestica si nu cred ca ajuta sa mult la expunerea vremurilor de atunci.
O data turul terminat, ceea ce a durat mai bine de jumatate de zi, am plecat in cautarea unui restaurant sa ne potolim foamea. In drum am intrat si in prima moschee din aceasta vacanta. Yenii Camii este o moschee situata in apropierea Bosforului si a bazarului de mirodenii, cu un tavan inalt decorat in culori de albastru si auriu este mai putin vizitata de turisti ceea ce o face ideala de explorat. Totodata este si una dintre putinele moschei cu intrare libera, un alt avantaj de bifat pe lista de obiective turistice.
Dupa ce am terminat de mancat ne-am bucurat de alt apus langa podul Galata si am facut si o explorare noctura a Istanbului cu o plimbare lejera pe jos pana la hotel.
Dupa o noapte de odihna ziua urmatoare ca prima destinatie a fost Aquarimul. Aflat la o distanta destul de mare am luat un Uber si 20 de km mai tarziu cu doar 30 de lei stateam la coada la bilete. Cladirea este foarte mare cu 18 zone diferite simuland de la diferite oceane pana la Padurea Tropicala, cu un total de peste 1500 de specii de la pesti pana la soparle si tarantule. Depinde de orele de vizitare se pot vedea procesul de hranire sau se pot face chiar si scufundari in bazinul principal. Aquarimul este pentru toate varstele, crustacee cat un bat de chibrit pana la rechini uriasi. Este o experienta ce nu trebuie ratata iar la final se pot face si niste cumparaturi fiind lipit de un centru comercial, doar ca preturile sunt fix ca la noi cu aceleasi magazine ce se pot vedea in toate mall-uril.
Cum nu ne-a atras mall-ul de langa aquarium am ales sa mergem in Marele Bazar si sincer….mare dezamagire. Ma asteptam sa vad aici toate lucrurile de pe pamant la vanzare, dar sunt doar copii de haine si incaltaminte, aur si ceva lustre. Sincer mi-a adus aminte de IDM-ul anilor 90 sau 2000 cu copii de haine si adidasi, aruncate toate la gramada. Ma asteptam ca datorita vechimii sale sa vad o arhitectura mai speciala, dar si la acest capitol este o mare teapa, doar magazine lipite unul de altul sub un acoperis cu bolta si ceva desene pe el. Toti vanzatorii trag de tine sa cumperi niste Baslenciaga, poate un trening Versace sau ceas Philipp Plein iar ca prim argument toti il plac pe Hagi si din start ai 50% reducere. Nu am pierdut foarte mult aici si am iesit in piata Beyazit aflata chiar langa el. Si cum in Istanbul in fiecare piateta se afla o moschee la fel si aici am vizitat Moscheea Beiazyt, similara cu ce am mai vazut pana acum la interior, doar curtea face diferenta fiind ceva mai spectaculoasa cu coloanele inalte si pavajul de marmura. In aceasta piateta se mai poate admira o universitate, muzeul caligrafiei si monumentul Bayezid Medresesi.
Dupa o noua zi de hoinarit cina am servit-o la un restaurant de cartier de langa hotel si ca pana acum a meritat din plin. Portii mari si gustoase la preturi absolut decente.
O noua zi, o noua plimbare, de data asta directia a fost Basilica Cistern. Aflata langa Palatul Tokapi, recomand vizitarea ei cat mai devreme altfel coada de regula este destul de mare si se poate astepta si mai mult de o ora pana se viziteaza. Sub oras se afla cateva constructii similare din care doar aceasta se poate vizita. Scopul principal al acesteia era de aprivizioanre cu apa a palatului. Astazi mai contine doar foarte putina apa pentrtu a se putea vizita. Basilica este o camera uriasa de aproximativ 9800 de mp cu tavanul aflat la o inaltime de 9 metri si asezat pe 336 de coloane de marmura. Intre aceste coloane, in apa, erau expuse diferite opere de arta, coloanele sunt sculptate iar intr-un colt este chiar o statuie a Medusei din mitologia Greaca.
Dupa aceasta vizita subterana am decis sa ne plimbam putin pe aleile din parcul Sultanului, sa admiram papagalii sa ne tragem sufletul pe o banca si sa ne bucuram de soarele cald de toamna tarzie. Cum era destul de aglomerat si aveam pofta de un ceai chiar langa parc am gasit un restaurant pe un bloc, ce ne-a oferit o priveliste de senzartie asupra orasului.
Cu burtile pline am plecat sa facem o plimbare cu vaporasul pe Bosfor. Pana la locul de imbarcare am profitat de stradutele intortochiate pline de magazine si restaurante, sa ne mai clatim ochii si sa cheltuim cateva lire pe nimicuri sau cadouri. Fiind deja destul de tarziu am ales plimbarea scurte cea de o ora si jumatate. Pe vaporas se poate sta afara sau la interior dar cum ora era destul de tarzie si fiind luna Octombrie, seara este racoare iar curentul din mijlocul canalului accentueaza senzatia de rece. In plimbarea asta realizezi cat de mare este orasul si cat de divers. Se pot observa case vechi, blocuri moderne, minarete, ziduri de cetate si cate si mai cate. Gandul mi-a zburat la o carte din copilare Toate Panzele Sus de Radu Tudoran unde orasul este descris asa: “Privit de pe Bosfor, Stambulul, cladit pe coline care se ridica de jur-imprejur, pare o gradina in amfiteatru a carei verdeata brazdeaza zidurile colorate, turnurile, acoperisurile si cupolele palatelor, numai minaretele zvelte, albe, cu balconul lor circular se ridica deasupra, desprinse de restul reliefului, ca niste catarge ale unei corabii ciudate, o arca ancorata intr-o mare bizara de sicomori, nuci, salcami, chiparosi si platani.”.
Dupa plimbarea asta pe apa ni s-a facut foame iar si cum intotdeauna gandesti mai bine cu burta plina am decis sa profitam iar de bucataria turceasca. In timp ce mancam am avut parte si de niste artificii si cantece pentru ca se mplineau 100 de ani de la infiintarea Republicii si cum turcii sunt nationalisti petrecerile erau in toi pe strada si in baruri. Obositi ne-am intors la hotel sa ne odihnim pentru ultima zi de petrecut in Itanbul dar si pentru drumul de intoarcere.
In ultima zi am mers sa vizitam bazarul de mirodenii. Mult mai interesant decat Marele Bazar, aici o data intrat culorile si diferitele arome provenite de la toate plantele si dulciurile posibile este ceva de neuitat. Mai curat, mai ordonat si foarte luminat fata de cel de haine, nu ai cum sa nu scoti portofelul si sa cheltui niste bani. Nu este foarte ieftin, totul se vinde la suta de grame si cand pune punguta pe cantar se adunau lirele precum aduna sultanul birul de la voievozii Tarii Romanesti.
Chiar langa bazar se afla mormantul sultanului Turbesi, un ultim obiectiv turistic cu intrare gratuita si unde se afla sicriele mai multor sultani si familiile acestora.
De mult voiam sa jung la Istanbul si cu siguranta ma voi intoarce. Au ramas multe obiective turistice de vizitat dar si strazi de colindat si mancaruri de degustat. Un oras plin de viata cu multe evenimente culturale locale dar si interantionale, cu preturi decente, oameni primitori si unde te simti in siguranta, Istanbulul cred ca este ca destiantie turistica mult mai atractiv ca alte orase vestice cu traditie.
Multumesc celor care au avut rabdarea sa citeasca pana la final, nu uitati butonul de subscribe, un like si share tot timpul ajuta!
Pana data viitoare, va urez lumina buna!