Vara, cald si vacanta cea mare mult asteptata. Cum nu imi permit o vacanta de lux la Mamaia am ales ca tot romanul sa merg iar in Grecia dar cu o mica diferenta fata de anii precedenti am impartit vacanta in doua, jumatate pe insula Corfu si jumatate pe continent in Parga.
Ca in fiecare an vacanta de vara este cea mai asteptata, mai ales ca noi plecam spre sfarsitul verii, satui fiind de povestile si pozele celor din jur care aleg sa petreaca vacanta mai devreme. Dar, anul asta unul din gemeni ne-a rezervat o surpriza pentru vara si si-a rupt mana iar, astfel am stat cu grija toata vara cu privire la vacanta ca este posibil sa amanam sau mai rau sa nu putem pleca. Dupa vizite la medici, si scos “brosele” metalice din cot chiar in ziua programata sa plecam am decis sa nu mai pierdem nici macar o secunda si sa o luam la drum noaptea. Nu mai sunt la varsta in care sa imi placa sa conduc toata noaptea, dar pot sa spun ca a meritat partial. Drumul a fost extraordinar de liber, am avut portiuni in care mai bine de jumatate de ora nu am vazut roata de masina pe drum, consecinta a fost ca am avut o viteza de croaziera mai ridicata iar gemenii au dormit, drumul pentru ei fiind cu vise despre valuri inspumate si castele de nisip.
Plecarea din Bucuresti a fost pe la 6 seara, am trecut vama la Ruse destul de repede, traditional sunt niste reparatii la pod dar am prins verde. Traversarea prin Bulgaria a fost super lejera, drumurile fara gropi, ceva autostrada si fara politie. Trecerea prin vama la Greci a fost la fel super rapida iar drumul pana la Igoumenitsa impecabil, autostrada, tuneluri multe dar si multe gherete unde platesti cand un euro cand cincizeci de eurocenti ca sa folosesti autostrada.
Cu cincspezece sau douazeci de minute inainte sa ajungem in port a pornit o ploaie de nu mai faceau fata stergatoarele. In port formalitatile au decurs mult mai rapid decat m-am asteptat, am luat bilete de la o ghereta aflata la intrare iar pe feribot tocmai incepeau sa urce masinile. Trecerea a durat o ora si jumatate, fara evenimente, marea linistita si panorma la fel. Preturile pe ferry sunt piperate, ca o recomandare daca vreti ceva de mancat, rontait sau de baut veniti cu ele la pachet.
Apropierea de Corfu este spectaculoasa, se vede mai intai cetatea, orasul vechi si portul, toate fac o imagine de coperta pe un album de vacanta. Cazarea o aveam in nordul insulei in Archavari, de la port pana acolo am mai mers o ora si ceva pe niste drumuri inguste, printre dealuri si cateva satuce care nu par sa fie populate.
Am ajuns si la cazare, cateva casute in stil grecesc, construite cu piatra si lemn, o curte mare cu plante locale, marea la doua minute de mers pe jos si..cam atat. Statiunea daca pot sa spun asa este semi parasita, cateva hoteluri noi, case parasite sau cel putin nelocuite, drumuri extrem de inguste, vreo doua sau trei magazine si o mana de restaurante pe faleza, iar seara putini turisti la plimbare. Prima impresie nu a fost cea mai buna, trebuie sa recunosc. Am testat apa imediat ce am ajuns si era perfecta, calda, putin albastra dar plaja super mica si cu un nisip nu foarte imbietor, mai mult pietris. Cum oboseala drumului si-a spus cuvantul in prima seara am ales sa mancam in primul restaurand vazut chiar pe faleza. Mancarea foarte buna, privelistea apusului frumoasa doar roiurile de tantari ne-au facut sa nu zabovim prea mult. Preturile ceva mai mari ca anul trecut, o bere cinci euro, o salata greceasca noua euro, tzatziki-ul patru euro si un fel principal pe la doisprezece sau cincinsprezece euro. Nu stiu daca este din cauza crizei de covid cand turismul a fost la pamant, dar desertul gratis din alti ani nu l-am vazut la restaurantele de pe insula.
A doua zi am ales sa mergem la Canal D’amour si ooo ce alegere proasta. Am ajuns printre primii, am platit parcarea 5 euro, eram a doua masina, am luat gentuta de plaja si cand am ajuns pe margine, jale! O limba de apa intre doua stanci 5 metri patrati de asa zisa plaja si deja era plina.
Cu nervii la maxim am decis sa mergem in Sidari la 5 minute de acest loc “magnific”. Plaja larga, sezlonguri la discretie si o apa linistita perfecta pentru copii. Pranzul a fost la unul din restaurantele de pe plaja, ceva rapid pentru ca am ales sa ne pastram pentru cina, unde voiam ceva mai special, traditional daca se poate.
Pentru masa de seara am ales sa mergem la Taverna Yalos, un restaurant destul de retras, la care nu ajungi daca nu citesti despre el si da, merita din plin. La fel ca multe taverne din Grecia este o afacere de familie cu mancare traditionala, portii generoase si preturi decente. Pana pregateau masa, copii au fugit la locul de joaca, iar eu am mers pe drumul de langa cei 100 de metrii pana la mare, unde nu am gasit o plaja ci doar o limba de pietris dar de unde am imortalizat un apus demn de printat. Am zabovit vreo cincisprezece minute si cum burta tot ma intepa de foame am ales sa ma intorc la masa, aici am avut surpriza neplacuta sa primesc un mesaj cum ca am de platit vreo 12 euro ca am trecut cu reteaua pe Albania, asa ca mare atentie acest lucru se poate intampla in mai multe locuri de pe insula si costurile sunt semnificative! Mancarea a fost super buna si nu imi ramane decat sa recomand si eu Taverna celor care ajung prin zona.
Urmatoarea zi am ales sa mergem la Paleokastita, una din cele mai recomandate plaje de pe insula. Un drum dragut de vreo ora si ceva pana acolo, doar ca la destinatie se cam aglomereaza. Parcarea este la 2 minute de plaja si este gratis, dar plaja….si plaja spun elegant pentru ca este un nisip semi intarit si atmosfera una de Eforie Nord, daca nu ar fi peisajul. Prosop langa posop pe o limba de pamant nu mai mare de 30 de metrii in lungime. Plin de nervi iar mi-am luat catrafusele in spinare si rapid la masina.
Am cautat pe harta o alta plaja in apropiere si am gasit Rovina Beach, zis si facut viteza pana acolo. O data iesit din soseaua principala intrii pe un drum unde doar cu Smartul te simti bine, si asta pana dai de ultmii 200 de metrii unde recomand o masina cu garda mai mare pentru ca este curat offroad. Parcarea este ‘amenajata' in padure si de la ea mai ai de coborat pe picioarele tale inca vreo 100 de metri pe un drum semiamenajat. Plaja in sine este spectaculoasa cu pietris si o apa de un azur senzational, dar daca ajungi, cum am ajuns noi dupa ora unspezece nu prea mai ai unde sa te asezi. Intrarea in apa nu este pentru copii, fiind abrupta si cu valuri mari si cum era si destul de rece nu am putut sa stam mai mult de o ora, juniorii au facut greva sa plecam. Iar sarsanalele in spate, iar urcam asa ca am uitat sa si fac poze aici, dar cu toate astea recomand plaja daca nu aveti copii si vreti un loc retras pentru o zi, cu conditia sa ajungeti printre primii.
Dupa aceste doua experiente am ales sa petrecem urmatoarele zile pe plaja din Sidari unde am schimbat doar locatia sezlongurilor ca sa incercam diferitele restaurante de pe plaja. Principala strada din statiune este plina de magazine, la fel pline de nimicuri ca peste tot si dupa ce ai trecut o data, a doua oara nu mai ai ce sa vezi.
Intr-una din seri dupa plaja am plecat sa vedem apusul la Capul Drastis, parcarea este sus in varful dealului si daca vrei sa ajungi la mare trebuie sa cobori pe partea cealalta vreo 200 de metri pe un drum cu un praf super fin de iti intra si in chiloti. Toata experienta este interesanta mai ales daca prinzi un apus colorat sau daca vrei sa fii romantic.
Dupa excusia asta cu foamea la cote ridicate am ales sa cinam la un restaurant din apropiere foarte bine cotat, Katerina’s Taverna. Mancarea buna, portiile mari, experienta placuta, la fel nu imi ramane decat sa il recomand si eu la randul meu.
Ultima zi de plaja am alesa sa o petrecem la Paralia Arillas, tot asa vreo ora de mers pana acolo pe drumuri sinuase si inguste dar frumoase ca peisaj. Plaja este una intinsa cu nisip bun si intrarea in apa perfecta pentru cei mici. Aici a fost singurul loc din insula unde am platit sezlongul si nu eram obligati sa facem consumatie. Restaurantele de pe plaja sunt putine si nu extraordinare dar experienta generala a fost una placuta.
Seara inainte sa plecam am avut parte si de o parada a locuitorilor, imbracati traditional sarbatareau recolta de struguri de anul asta, totul frumos invaluit intr-un apus colorat. O data terminata parada am plecat catre Afionas un sat traditional din apropiere unde am si decis sa luam cina. La intrarea in sat este o parcare chiar pe marginea stancii de unde am avut parte de cel mai mov apus prins de mine vreodata. Dupa o sesiune foto de neratat am plecat catre unul dintre cele mai bine cotate restaurante de pe insula, Taverna Pergola. La fel un local de familie, banal ca design dar cu o mancare de restaurant cu stele Michelin. Toate felurile traditionale, in portii generoase alaturi de care o bere locala rece merge perfect. Recomand celor care ajung pe insula sa faca macar o data o oprire aici si sa se bucure de ospitalitate si felurile de mancare.
Cu burta plina am decis sa vizitam si satul dar poate pentru ca era noapte si nu mai erau turisti nu a parut asa de spectaculos cum spun toate recenziile. Stradute mici pline de verdeata si case tipic Grecesti, pe zi sigur este alta atmosfera.
A venit si ziua plecarii, cu un drum care s-a prelungit inutil pentru ca intr-unul din satele de pe drum am prins o inmormantare sau ceva sarbatoare pentru ca toti veneau la biserica din sat si cum pe drum nu au loc doua masini mai mari una pe langa alta am avut parte de un blocaj, si ca sa trec de satucul asta amarat a durat mai bine de o ora. Nici nu vreau sa ma gandesc cum este in plin sezon aici, cum se descurca localnici dar si turistii pe drumurile astea.
Langa port se afla orasul vechi cetate Corfu, oarecum similar ca si arhitectura cu partea veche din Salonic, l-am luat la pas sa il vizitam si noi. Strazi pietonale inguste cu magazine, cafenele sau restaurante la parterul blocurilor vechi care nu au mai mult de patru etaje. Nu stiu daca de vina era ca suntem spre finalul sezonului sau pandemia care a trecut, dar doar cateva strazi erau animate, restul case, magazine si resaturante inchise cu un usor iz de abandon. Fiind 40 de grade nu am mai urcat la cetate si nu cred ca am pierdut mare lucru ca nu am facut asta. Dupa jumatate de zi de plimbat pe stradute ne-am indreptat catre feribot, urmand sa navigam catre a doua parte a vacantei noastre.
Corfu este o insula interesanta, nu stiu daca sunt urmarile pandemiei sau asa a fost tot timpul dar impresia finala este ca nu m-as mai intoarce aici. Multe case si localuri in paragina si inchise, plajele si apa care nu te fac sa te simti ca esti pe insula, lipsa vietatilor din apa, par sa faca din Corfu o destinatie slaba de vacanta cand alegi Grecia. Mancarea a fost buna in general dar putine locuri de vizitat si cele care se presupune ca sunt wow sunt extrem de aglomerate, nu par foarte ingrijite, ca urmare palesc in fata altor zone turistice din Grecia, asta cel putin in opinia mea. Merita sa vizitezi Corfu? Cred ca da merita bifata intr-o vacanta, dar nu este ceva spectaculos, doar o alta vacanta fara sa iti ramana ceva anume la final de neuitat.
Va stept sa cititi si partea a doua a vacantei in Parga si sa vedeti daca a fost o alegere mai bune decat Corfu.
Multumesc celor care au avut rabdarea sa citeasca pana la final, nu uitati butonul de subscribe, un like si share tot timpul ajuta!
Pana data viitoare, va urez lumina buna!