Am ramas putin in urma cu povestile pe blog si cum a venit toamna, ploua afara si am pauza la sedintele foto e momentul perfect pentru o poveste de calatorie. De data asta un locala cu natura, istorie si o cazare atipica, glamping.
Excursia a avut loc in iulie, momentul perfect sa evadam din caldura sufocanta a Bucurestiului, destinatia una racoroasa la munte. Zis si facut, impachetat ca de fiecare data de zici ca ne mutam, incarcat masina, suit copiii, nevasta si la drum catre Vama Buzaului. Un drum pitoresc, evident aglomerat pe DN1 asa ca alternativa am preferat sa mergem pe Cheia.
O prima oprire la Casa memoriala Nicolae Iorga aflata in Valenii de Munte. Cum e si normal in Romania suntem singurii vizitatori dar personalul muzeului este de nota 10 si merge cu noi in fiecare camera, ne ofera date despre exponate si povesti din viata lui Nicolae Iorga. Cu toate ca nu este un obiectiv foarte vizitat din ce am vazut, totul este curat, sters de praf si chiar renovat destul de curand. Ai voie sa faci poze lucru rar in muzeele din Romania iar unde nu ai voie platesti o taxa uneori modica, alteori de zici ca faci un film cu Tarantino. Tot turul nu dureaza mai mult de 20 de minute si iti poti imbogati cultura generala cu detalii istorice sau arhitecturale despre asezamant.
Reveniti la masina am reluat drumul catre destinatia noastra, mai un peisaj frumos, mai un radar, timpul a trecut rapid, fara incidente si iata-ne ajunsi la cazare. O scurta formalitate si avem cheia “iurtei” in care urma sa ne pretrecem cateva zile.
Primul loc de vizitat in plan a fost rezervatia de zimbrii situata chiar peste drum. Totul ingrijit, curat si pare putin vizitat sau am avut noi noroc sa nu fie multa lume. La intrare se afla un mini muzeu cu animale si pasari impaiate, un mic parc de joaca cu tobogane, leagane si alte atractii pentru cei mici. Atractia principala evidenta sunt zimbrii, pe cat de mari pe atat de frumosi, vin la gard sa primeasca morcovii intinsi de piticii entuziasmati si mirati de blajinitatea lor. Pe langa zimbrii se mai pot admira, caprioare, cerbi, reni, mufloni, gaini, rate sau pauni. Daca vremea este frumoasa aici se poate pierde o zi lejer cu hranit animale si plimbari pe alei si in parc.
Reveniti la cazare, copiii au inceput sa se joace ping pong, sa socializeze cu alti juniori plini de energie ca ei, sa exploreze iurtele si caravanele iar la final au incercat si o baie in piscina, dar era apa mult prea rece, iar eu am iesit la o tura foto si bine am facu pentru ca am avut parte de un apus de senzatie.
A doua zi am plecat catre Prejmer sa vizitam biserica fortificata. Noi am fost intr-o zi de sambata si nu pot sa inteleg de ce un obiectiv turistic aflat in patrimoniul Unesco si cotat cu 3 stele in Ghidul Verde Michelin nu are coada la intrare. In Grecia fiecare piatra ti se spune ca este nu stiu ce parte dintr-un templu antic si sunt autocare pline ochi cu turisti, in Italia la fel sau orice alta tara normala dar la noi nimic. Ca sa vizitezi tot ansamblul iti trebuie cam o ora de la biserica din centrul fortificatiei si pana la podul situat peste camerele de refugiu. Fiecare camera de refugiu apartinea unui locuitor din oras unde putea locui in caz de atac. In interior se afla si un magazin de souveniruri cu traditionale obiecte dar si borcane cu magiun sau tuica evident la preturi de obiectiv turistic.
Oraselul este linistit si chiar la iesirea din biserica se afla un parculet unde cei mici au vrut sa mai petreaca ceva timp sa se alerge, casele din jur sunt traditionale si locuri de parcare cate vrei.
La intoarcere am decis sa vizitam Cascada Urlatoarea situata in apropiere. Drumul pana acolo este de vis, serpuieste printre dealuri pline de paduri, orasele mici cu case tipice zonei, doar vremea nu a prea tinut cu noi si ne-a mai dat cate o rafala de ploaie. La fel si cand am ajuns la cascada si am zis ca ma apuc de poze a inceput iar ploaia si ne-a fortat sa revenim rapid la masina fara sa ne para foarte tare rau, cascada nu era plina de apa aratand cam dezolant. La intoarcere am vrut sa mancam la un punct gastronomic dar preturile sunt absolut aberante, inteleg ca fluxul de clienti nu este la fel ca la un restaurant dar o portie de ciorba peste 60 de lei, mult prea mult indiferent cat de laudata ar fi, ca a fost preparata ca la mama acasa.
Minivacanta s-a incheiat seara cu un foc de tabara si bezele la cazare, bucuria juniorilor. Sunt momente cand nu vrei sa calatoresti departe, sa te poti relaxa si aceste minivacante sunt iesirea perfecta pentru cei mari care se deconecteaza de stresul zilnic iar cei mici cunosc tara si vad lucruri noi sub forma de distractie.
Multumesc celor care au avut rabdarea sa citeasca pana la final, dar daca v-a placut nu uitati butonul de subscribe, un like si share tot timpul ajuta!
Pana data viitoare, va urez lumina buna!