Prima parte a vacantei in Grecia a trecut iar acum valurile domoale ale Marii Ionice ne indreapta catre continent. Din Igoumenita pana in Parga sunt aproximativ cincizeci de kilometri, un drum care serpuieste printre dealuri, impecabil si foarte liber.

Am ajuns in prag de seara la Parga si cum cazarea noastra era nou construita, locatia nu aparea unde trebuie pe waze asa ca am orbecait putin prin oras. Explorarea asta m-a dus cu masina pana in centrul statiunii care este si alee de promenada, mi-a stat putin inima fiind singura masina care circula prin multimea de oameni, dar totul a fost bine pana la urma si am ajuns la cazare doar putin obositi si cu o prima vedere a statiunii.

Dupa o noapte odihnitoare am ales ca prima zi sa o petrecem pe plaja din centrul statiunii. O fasie mica de nisip destul de tare cu cateva sezlonguri, la care daca nu ajungi devreme nu mai ai sanse sa te bucuri de ele si o apa limpede nu foarte adanca la mal, dar pentru prima oara in vacanta asta apa era plina de pesti colorati, scoici, arici de mare si crabi.

La cinci zeci poate saizeci de metrii in larg se afla o insulita plina de vegetatie, o bisericuta si cateva ruine. am plecat sa o explorez inot dar se poate ajunge pe ea si cu barcute cu pedale care se inchiriaza de la mal. Bisericuta era inchisa si o portiune din insula cam plina de mizerii, dar privelistea catre statiune este frumoasa.

Pe la pranz a inceput sa ploua si asa a tinut cu mici intermitente aproape doua zile. Ulterior am aflat ca in alte regiuni ale Greciei a fost prapad, din pacate chiar si cu victime.

Daca tot nu am putut sa ne bucuram de apa am plecat sa exploram orasul si cetatea aflata pe deal. Arhitectura caselor este o combinatie de grecesc cu venetian, poate si pentru ca au fost sub controlul venetienilor o buna bucata de vreme. strazile sunt mici, la parterul caselor sunt restaurante sau magazine de suveniruri, ca peste tot, magneti vase “istorice’, sau statui grecesti ale diferitelor zeitati. Urcarea treptelor pana la cetate dureaza vreo douazeci de minute asta daca te mai opresti sa arunci un ochi prin magazine, aleea este acoperita de pergolele magazinelor, astfel ca daca ploua nu te uzi sau daca este soare nu te bate in cap.

Intrarea in cetate se face gratuit, sunt cateva cladiri in interior renovate si ceva portiuni din zid, in rest nu prea ai ce sa vezi, panouri informative nu sunt, doar privelistea face sa merite urcarea treptelor. Se poate explora aproape orice colt al cetatii doar in cateva locuri sunt puse niste franghii sa opreasca curajosii sa ajunga prea aproape de marginea stancii.

Spre seara ploaia s-a oprit si am iesti sa cautam un restaurant unde sa luam cina si am avut parte de un apus de foc cum rar am mai vazut. Restaurantul a trecut pe locul doi si am inceput sa facem poze pana am inrosit aparatul si telefoanele.

In urmatoarele zile cand a revenit soarele am ales plaja Paralia Valtos, aflata pe partea cealalta a dealului, se poate ajunge prin oras pe jos dar cu conditia ca trebuie urcate scarile spre cetate si dupa de coborat o panta destul de abruta, dar betonata sau un ocol de zece minute cu masina.

Plaja este mare cu nisip fin, apa are intrarea lina si este ok pentru copii, preturile sezlongurilor si a bauturilor sunt peste tot la fel. Cum nu mai aveam chef de explorat plaja aceasta a fost alegerea pana la final de vacanta.

Cazarea in Parga a fost pe deal undeva la intrare, cam la cinci minute de mers cu masina intr-o zona super linistita. Apartamentele noi construite si o gradina plina de flori, pacat ca nu erau cu vedere spre mare si fiind cam sus era cam greu sa ne intoarcem din oras pe jos.

Mancarea la fel ca in Corfu, desi aici mancarea era mai variata. Serile am mancat la Don Camillo un fel de restaurant terasa cu preturi decente, portii mari si personal foarte prietenos. O singura data am mancat chiar in centru pentru ca nu am facut rezervare si nu a fost ce amai buna alegere, din pacate nu mai retin numele restaurantului. La pranz am ales de data asta gyros de vita de pui de la To Pontiako, chiar pe stradutele pietonale din centru, fara sosuri inutile si preturi bune.

La intoarcerea acasa am facut o oprire de o noapte la Salonic dar despre asta am mai scris aici si nu am ce sa adaug timpul petrecut fiind prea scurt de data asta. Drumul spre casa a fost foarte frumos din cauza vremii am avut parte de peisaje minunate si norocul a fost la maxim pentru ca in vami nu am stat aproape deloc.

O vacanta ok dar nu memorabila, merita bifate locurile o data in viata dar clar nu de reintors. Preturile mai mari sigur sunt peste tot, dar restaurantele usor globalizate nu ofera experienta autentica din Grecia, Corfu pare ca este semiabandonata iar apa fara fauna nici ea nu ajuta deloc. In schimb Parga este mai plina de viata si mai “autentica” dar mai mult de doua sau trei zile clar nu prea ai ce sa faci.

Multumesc celor care au avut rabdarea sa citeasca pana la final, nu uitati butonul de subscribe, un like si share tot timpul ajuta!

Pana data viitoare, va urez lumina buna!