Daca de 1 Mai micii si berea au fost pe masa, a doua zi am ales un tur pe la cateva Manastiri mai putin cunoscute.

Zis si facut, la ora 9:00 intram pe autostrada peticita, partial, total Bucuresti - Pitesti cu destinatia Manastirea Namaiesti. Daca la plecare soarele era timid , odata parcata masina in fata Manastirii o ploaie marunta a inceput sa ne spele de pacate.

Manastirea este sapata in stanca si ca oricare alt lacas de cult din Romania trebuie sa aiba in jur cateva cladiri complet noi sau macar in constructie care sa strice frumusetea locului.

Aglomeratia din biserica ne-a indemnat sa plecam destul de repede, si chiar daca ploaia ne strica planurile am stat cateva momente sa admiram privelistea.

Un pic inmuiati am plecat spre urmatoarea destinatie satul Jgheaburi, Manastirea Corbii de Piatra. Un drum spectaculos, pe alocuri fara asfalt ( datorita  Gps-ului ) dar verdele crud primavaratec te face sa uiti toate neplacerile. 

Manastirea Corbii de Piatra este singura din tara care detine doua altare functionale pe acelasi naos. Tot aici se afla si cea mai veche pictura murala, din pacate aceasta se degradeaza datorita umiditatii crescute, autoritatile nefiind interesate de introducerea lacasului in Patrimoniul UNESCO, sau macar de promovarea acestuia.

In spatele zidului de piatra este o carare care duce pe platou, din nou ploia ne da planurile peste cap, noroiul facand  urcusul imposibil.  Ne multumin din nou cu panorama din fata Manastirii si ne grabim spre Curtea De Arges in speranta ca dupa un pranz copios vremea o sa tina cu noi.

Dupa o portie de coaste la gratar am reluat excursia... urmatoarea pe lista fiind Manastirea Curtea De Arges. Ce credeti ca se construieste langa poarta ?... Nu, nu un spital sau o scoala, normal o catedrala. In cadrul Manastirii pot fi vizitate biserica si palatul administrativ, doar ca tarabele acoperite cu celofan care vand diferite suveniruri strica aspectul si linistea lacasului de cult.

Cu soarele zambind timid printre nori plecam spre ultima destinatie de pe lista Manastirea Cetatuia din Ramnicu Valcea. Desi am urcat cateva zeci de trepete prin padure, oboseala trece imediat ce ajungi in curtea bisericutei, mireasma florilor colorate si ingrijite te face sa uiti de agitatia din oras si drumul facut pana aici.

Din pacate soarele nu tine cu noi si astfel iar nu ne putem bucura de vederea de deasupra orasului Ramnicu Valcea.

Ne luam inima in dinti si parasim linistea de aici si plecam spre casa.

In speranta ca v-au placut pozele, un like si share ajuta tot timpul asa ca nu ramane decat sa va urez lumina buna!